Unele persoane îşi doresc să obţină cumva, prin simpla cumpărare a unui echipament de neurofeedback, şi să se antreneze sau să-şi antreneze copiii. Neurofeedback-ul nu este atât de simplu, deoarece presupune experţi specializaţi privind funcţiile cerebrale şi cunoştinţe mult mai multe decât cele care privesc modul de operare al echipamentului şi software-ului. Pentru ca antrenamentul să aibă succes şi să se evite reacţiile negative, de-o importanţă vitală pentru desfăşurarea şedinţei este antrenamentul individualizat în concordanţă cu simptomele şi pattern-ul undelor cerebrale distincte specifice fiecărei persoane. Nu oricine are nevoie de acelaşi antrenament, cu aceiaşi localizare a electrozilor, iar cercetările au arătat că pattern-ul undelor cerebrale personale nu pot fi distinse simplu, doar prin observarea simptomelor comportamentale ale persoanelor. De aceea, clinicienii vor chestiona pacientul în legătură cu anamneza clinică (istoria clinică a simptomelor apărute). În unele cazuri, pot fi supuşi unei testări psihologice sau neuropsihologice. Unii clinicieni fac o testare mai amănunţită folosind QEEG cu mapping cerebral cu 19, 21, 32 electrozi sau mai mulţi. QEEG este un instrument obiectiv şi ştiinţific pentru evaluarea funcţiilor cerebrale, care durează aproximativ o oră şi jumătate. Se realizează prin clasarea unei căşti de EEG cu electrozi pe cap, înregistrându-se activitatea electrică cerebrală, în timp ce pacientul stă liniştit cu ochii închişi, deschişi şi uneori în timp ce citesc. După aceea se procesează EEG-ul, prin înlăturarea artefactelor, apoi este procesat şi comparat cu o foarte mare bază de date normative care ne arată cum ar trebui să funcţioneze creierul la vârsta şi sexul pacientului. Această procedură ne permite să determinăm ştiinţific şi obiectiv diferenţa semnificativă faţă de normal.

          Între anii 1970 şi 1980 s-au făcut o mulţime de experimente cu QEEG, devenind o unealtă documentată ştiinţific în afecţiuni ca traumatismul cranio-cerebral uşor, ADD/ADHD, dizabilităţile de învăţare, depresie, tulburarea obsesiv-compulsivă, anxietate, atacul de panică, ca şi o varietate de alte afecţiuni, inclusiv, autismul, schizofrenia, accidentele vasculare, epilepsia şi demenţa (Clarke, Barry, Mc Carthy, Selikowitz, 2001; Hoffman, Lubar, Thatcher, Sterman, Rosenfeld, Striefel, Trudeau, Stockdale, 1999; Hughes, John, 1999; Thatcher, Moore, John, Duffy, Hughes, Krieger, 1999).

          QEEG a putut să stabilească eficienţa tratamentului în unele afecţiuni ca: ADD/ADHD (Suffin şi Emory, 1995), alcoolism şi abuzul de droguri (Bauer, 1993, 2001; Prichep, Alper, Kowalik, Rosental, 1996; Prichep, Alper, Kowalik, John, Merkin, Tom, Rosenthal, 1996; Winterer, Kloppel, Heinz, Ziller, Dufeu, Schmidt, Herrmann, 1998).

 Întoarcere la pagina anterioară