Tratamente de neuroterapie (biofeedback si eeg-biofeedback)
  
   română română

    english english  
 


 
 

Aplicaţii terapeutice - Stress-ul acut şi conic; Burnout şi terapii antistress

 

          În lupta noastră de zi cu zi de a menţine un echilibru între munca efectuată de-a lungul întregii zile şi a ne menţine starea de bine precum şi supravieţuirea într-o lume care trăieşte alert, şi haotic, uităm să monitorizăm capacitatea noastră de adaptare la mediul înconjurător, şi nu dăm atenţie metodelor de relaxare şi echilibrare a mentalului, fiziologiei noastre, în armonie cu natura.

          De-a lungul timpului, stress-ul, sau încărcarea allostatică, a devenit o parte din viaţa noastră. Până la un punct, sau nivel, stress-ul poate fi considerat benefic, ca o provocare la competiţie, pentru a ne măsura capacităţile, şi de a primi recompensa societăţii (un loc de munca mai apreciat, o salarizare mai bună, etc.), dar oare ştim cu adevărat când începem să suferim datorită stress-ului? Suntem noi capabili şi deschişi la semnalele interioare ale organismului nostru?

          Când devine stress-ul o problemă?

          Stress-ul devine o problemă doar atunci când ne supraîncarcă fie printr-o cantitate mare de munca într-un termen scurt, fie prin termene limită, fie schimbarea este excesivă, sau abilitatea noastră de a se adapta la noile cerinţe este compromisă. Din acel moment lucrurile încep să meargă prost. La începuturile secolului 20 a fost considerată o problemă la modă, chiar şic, dar în timp, s-a observat că stress-ul cronic nu este o slăbiciune sau ceva monden, ci poate fi considerat ca un solvent puternic ce dizolvă familia, viaţa personală, ce afectează gândirea, memoria, psihologia şi chiar fiziologia persoanei în cauză, afectând astfel calitatea vieţii.

          Multe dintre accesările serviciilor medicale se referă de fapt la imposibilitatea de a cupa stressul, acesta devenind cronic, cu răsunet psihologic şi fiziologic, depăşind nivelul unei simple provocări de zi cu zi. Aceste situaţii stressante determină eliberarea de hormoni de stress - adrenalină, norepinefrină şi cortisol, ce măresc frecvenţa cardiacă şi a respiraţiilor, canalizând mai mult sânge la muşchii scheletici, cu durere surdă, stimularea sistemului imun şi transformarea glucidelor şi a grăsimilor în energie. Acest răspuns la stress este mecanismul normal de răspuns, pentru un timp limitat.

          Cum afectează stress-ul creierul?

          Pentru a se instala, stressul are nevoie de multă energie mobilizată pentru a asigura răspunsul  la bine-cunoscut ”luptă sau fugi”. Aceasta energie este asigurată de epinefrină, respectiv adrenalina şi glucocorticoizii, dintre care cel mai cunoscut este cortizolul. Cele două, epinefrină şi glucocorticoizii asigură energia prin stocarea ei în grăsimi şi zaharuri. Epinefrina acţionează rapid în câteva secunde, iar glucocorticoizii acţionează pe termen mai lung, minute până la ore. Cortisolul ne permite să  ne adaptăm excelent la cei mai mulţi stressori, care acţionează mai multe minute, dar sub o oră. Aceasta acţiune de scurtă durată asigură o întărire a sistemului imun, a memoriei şi a atenţiei. Pe termen lung, nivelele excesive de cortisol înregistrate peste jumătate de ora până la o oră, pot duce la efecte negative. Se pare că suntem mai obişnuiţi cu perioadele scurte de ameninţări, chiar dacă ating nivele excesive, decât să facem faţă unor termene limită!

          Cea mai afectată regiune a creierului, cu vulnerabilitatea cea mai mare la stress-ul excesiv este hipocampul, cu multitudinea sa de neuroni  ce alcătuiesc sinapse, sau conexiuni în întregul creier. Printre altele, aceasta zonă este responsabilă de consolidarea memoriei şi a emoţiilor, alături de amigdala, iar abilitatea de adaptare consta în  conexiunile neuronale. În stress, are loc o reducere a sinapselor din hipocamp, acesta reprezentând mecanismul celular de disfuncţie la nivel hipocampic.(B Pytel 2009)  Aceasta regiune este foarte importantă şi prin capacitatea de a produce noi neuroni, proces numit neurogeneză, ce are loc în girusul dentat, efect mediat de receptorii NMDA (D. Bremner 2009).  Se cunoaşte rolul hipocampului în memorie, şi de aceea este de aşteptat să apară tulburări de memorie în stress, alături de dificultăţi de învăţare.

          Alte studii din 2009 (J. Krystal) au arătat o reducere a volumului cortexului cingular anterior, cu reducerea atentiei şi focalizarea acesteia. Bruce McEwen de la Rockefeller University a indicat că stressul poate determina neuronii să-şi retragă conexiunile existente. Această constatare poate avea o deosebită importanţă asupra abilităţii acestor neuroni de a lucra împreună în reţele supraspecializate înalt inter-conectate.

          Care este legătura dintre remodelarea neuronală şi modificările comportamentale după expunerea la stress? Dr Hajszan de la Yale University explică în studiile sale publicate, în 2009, în Science Daily, că reducerea sinapselor la nivelul hipocampului, ca urmare a stressului, au legatură directă cu comportamentul depresiv. Este bine-cunoscut faptul că sinapsele au un potenţial mare pentru schimbările rapide, care ar sta la baza schimbărilor bruşte de afectivitate.

          Prin afectările conexiunilor neuronale, stressul este implicat în patologia clinică a bolilor mentale, dar substratul rămâne înţeles destul de puţin. Stressul cronic afectează în special dendritele din cortexul prefrontal medial, prin scăderea arborizaţiei, afectând performanţa de a modela atenţia, rezultând un deficit de control al atenţiei. Aceste leziuni au fost evidenţiate prin leziuni confirmate de studii fMRI (Liston 2009). Afectarea controlului atenţiei determină o alterare a conectivităţii funcţionale în reţeaua fronto-parietală ce mediază schimbarea atenţiei în funcţie de activitate. Aceste modificări pot fi reversibile după o lună de la scăderea stressului, prin activarea plasticităţii reţelelor cortexului prefrontal la oameni normali, sănătoşi. În stressul cronic, această plasticitate este alterată determinând afectarea cognitivă de stress, şi scăderea creativităţii, a flexibilităţii, uşurinţă în rezolvarea problemelor, şi alte procese legate de cortexul prefrontal.

          Stressul cu durata peste 30 de minute, până la o oră, are un impact negativ asupra hipocampului în mai multe feluri: nivelele crescute de cortisol duc la moartea celulară în această regiune, şi mai mult, afectează şi procesul de neurogeneză la nivelul hipocampului.

          După 21 de zile de stress se obţine o reducere a arborizaţiilor dendritice din cortexul prefrontal medial, şi densitatea lor scade afluxul  la celulele piramidale cu circa 33%. Aceste modificări structurale au consecinte funcţionale semnificative prin afectarea integrităţii cortexului prefrontal medial determinând scăderea conectivităţii locale cortico-corticale.

          Afectarea atenţiei implică afectarea cortexului cingular anterior, cortexul prefrontal ventro-lateral, insula, cortexul premotor, parietalul posterior, ariile vizuale occipito-temporale, atunci când se modifică amplitudinea testului pentru atenţie.

          În timp, apare o micşorare a volumului hipocampic, ce se asociază cu declinul cognitiv, inclusiv cu abilitatea de a achiziţiona noi informaţii, precum şi adaptarea la noi stimuli precum şi dezvoltarea unei distorsiuni cognitive (erori în gândire).

          Se aplică foarte bine zicala bine-cunoscută: “Nu vedem lumea aşa cum e, ci o vedem aşa cum suntem”

          Cele mai obişnuite erori în gândire, generate de stress-ul cronic sunt:

  1. Gândirea doar în alb şi negru - trebuie să acceptăm că toţi facem greşeli, iar viaţa e un lung process de învăţare.
  2. Suprageneralizarea - “Tot ceea ce fac e prost”
  3. Catastrofizarea - gândim negativ la tot ce e mai rău
  4.  Ignorarea lucrurilor positive şi focalizarea pe cele negative
  5.  Atribuirea unor proporţii mai mari sau mai mici unor probleme, decât le au în realitate.
  6. Autoînvinovăţirea – tot ce se întâmplă rău e din cauza noastră
  7. Etichetarea greşită – cu expresii negative ale unor persoane
  8. Concluzionarea cu idei greşite, negative, atribuindu-le altora o gândire negativă la adresa noastră.
  9. Motivare emoţională negativă de tipul - “sunt un idiot”
  10. Minimalizarea lucrurilor pozitive cu maximizarea celor negative
  11. Gândirea veşnic înfricoşată, cu îndoieli în acţiuni de tipul - dar dacă?
  12. “Totdeauna am dreptate, chiar dacă greşesc, ceilalţi trebuie să gândească ca şi mine!”
  13. Sentimentul de neajutorare, de blocare, de manipulare externă, fără soluţii.
  14. Comparaţii nerealiste, de tipul - alţii sunt mai realizaţi ca noi, mai fericiţi, îşi gestionează viaţa mai bine.

          În stressul acut, se activează prin sistemul vegetativ simpatic, axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, cu eliberarea de cortisol şi activarea tiroidei cu eliberarea de hormoni tiroidieni şi instalarea unor atacuri de panică, cu epuizare, dificultăţi digestive, oboseală musculară şi tulburări de somn. Dacă situaţia de stress a trecut, intervine parasimpaticul pentru restaurarea echilibrului.

          Stressul cronic duce la epuizarea în timp cu afectarea sistemului imunitar şi apariţia de cancere, diabet zaharat, artrită reumatoidă, HTA, infarct miocardic, alergii, diaree sau constipaţie, sau flatulenţă.

         Sindromul Burnout

          Prima descriere a fost făcută de Bradley în 1969, iar în 1970 acest termen a fost legat din ce în ce mai des de locul de muncă. Freudenberger în 1974, Schanfeli 1993, Mashlach 2001 descriu acest sindrom: cefalee, epuizare, insomnii, iritabilitate mare, simptome depresive şi frică socială, depersonalizare, scăderea împlinirii personale.

          În 1992 ICD-10 îl definea ca „Neurastenie”, dar care azi este mai aproape de definiţia data de DSM-IV pentru Burnout, întrucât Neurastenia nu mai apare in DSM.

          ICD-10 menţionează senzaţii persistente de rău şi epuizare după un efort minor fizic sau psihic, combinat cu starea de excitaţie şi depresie, somn neodihnitor, nerecuperator, iritabilitate mare, creşterea cinismului, scăderea sentimentelor de eficacitate, epuizare emoţională. Durata acuzelor peste 1 an, acuzele fiind legate de slujbă.

          DSM-IV încadrează aceste simptome ca tulburări somatoforme nediferenţiate, care adaugă afectarea digestivă şi urinară, cu răsunet mare, disproporţionat asupra vieţii sociale, cu durata peste 6 luni, şi neobiectivat de datele medicale şi de laborator.

          Iniţial a fost asociat cu slujbele în contact cu publicul, ulterior fiind asociat cu locurile de muncă ce generează suprasolicitare şi epuizare emoţională (Bakker 2003).

          Ca prima reacţie, aceste persoane încearcă să se detaşeze de alţii, minimalizând stressul, dar totodată, afişând o atitudine ostilă. Aceste persoane încep să evite munca, cu un procent mare de absenteism, nefacând aproape nimic, pentru că se crează un cerc vicios în care orice mic efort declanşează mai mult stress, făcând lucruri din ce în ce mai uşoare, considerate generatoare de mai puţin stress.

          Această atitudine generează un declin al performanţelor profesionale,  din punct de vedere al calităţii şi cantităţii. Persoanele se simt vinovate de performanţele scăzute, şi dezvoltă o atitudine auto-critica, cu deteriorarea relaţiilor cu ceilalţi şi epuizare emoţională ce se accentuează mereu, ca reacţie maladaptativă, în cerc vicios.

          Terapii antistress

          Exerciţiile fizice - întăresc corpul, reducând stress-ul, depresia şi anxietatea. Zeci de studii subliniază legătura dintre sport şi starea afectivă. Exerciţiile ajută la activarea şi relaxarea corporală, îmbunătăţind somnul, ajutând la recuperarea organismului după expunerea la stress.

          Relaxarea - prin meditatie, biofeedback, neurofeedback, contracarează efectele stressului prin relaxare musculară şi mentală, o frecvenţă cardiacă şi respiratorie, cu o coerenţa cerebrală eficientă pentru echilibrarea biochimiei cerebrale şi efect de echilibrare a activităţii organismului.

          Contactele sociale - ajută la crearea încrederii emoţionale, sprijin şi relaxare. Chiar îngrijirea unui animal drag poate duce la un confort emoţional ce ajută la reducerea stress-ului.

          Atitudinea de încredere, gândirea pozitivă în rezolvarea problemelor, cultivarea auto-stimei personale în viaţa de zi cu zi, fără a aborda atitudinea de îngenunchiere în faţa problemelor.

          Abordarea unui stil sănătos de viaţă, fără fumat, consum moderat de alcool, o nutriţie echilibrată, un control al greutăţii, un ritm mai puţin alert al vieţii, lăsând timp şi pentru a admira natura sau a savura parfumul unei flori. De multe ori stress-ul apare o dată cu anxietatea generată de pierderea controlului asupra propriei vieţi şi propriului timp liber.

         

 

Întoarcere la pagina anterioară


 

 

 

Galerie foto

USA 2009

Germania 2009

USA 2007

Olanda 2007

Elveţia 2007

USA 2006

Germania 2006

Elveţia 2006

Cehia mai şi iunie 2005

Cursuri şi workshop-uri

Lucrari sustinute:

2009

Contact

Nr. inreg. Registrul Comertului: J40/12920/2008

CUI: 24239880

adresa: str. Baba Novac nr.19, Bucuresti

email: office@naturalbrainfitness.ro

Numai cu programare anticipata prin e-mail.