Tratamente de neuroterapie (biofeedback si eeg-biofeedback)
  
   română română

    english english  
 


 
 

Aplicaţii terapeutice - Depresia cu sau fără comportament suicidar

 

          Abordările psihodinamice pentru întelegerea depresiei admit astăzi că tulburările afective sunt puternic influenţate de factori genetici şi biologici.

          Cel mai influent factor predictiv a fost prezenţa unor evenimente puternic stresante, ca şi relaţiile interpersonale şi un temperament nevrotic.

          Caspi în 2003, descoperă polimorfismul în regiunea promotoare a genei transportorului serotoninei, ce moderează influenţa evenimentelor stresante asupra depresiei.

          Kendler (1999) arată că o treime dintre asocierile evenimentelor stresante şi depresie erau noncauzale, deoarece indivizii predispuşi la depresie trăiesc în medii cu risc ridicat.

          Cei mai puternici stresori au fost consideraţi:

  • Moartea unei rude apropiate
  • Agresiunile
  • Problemele conjugale serioase
  • Divorţul sau separarea
  • Experienţele timpurii de abuz, neglijare sau separare parentală

          Kendler în 1992 a raportat un risc crescut de depresie majoră la femeile care au fost despărţite de mamă sau de tată în copilarie sau adolescenţă.

          În 2001 acelaşi autor a consemnat faptul că barbaţii au fost mai sensibili la efectele depresogene ale divorţului sau separării şi ale problemelor legate de muncă, în timp ce femeile au reacţionat mai ales la efectele depresogene ale problemelor pe care le aveau cu persoanele din anturajul imediat.

          O pierdere la o anumită vârstă fragedă crează o vulnerabilitate care predispune la depresie la vârsta adultă.

          Pierderea unui părinte în timpul copilăriei creşte semnificativ probabilitatea dezvoltării depresiei majore în viaţa de adult. Efectul datorat separării permanente a fost mai izbitor decât efectul pierderii cauzate de moarte, la fel ca şi pierderea înaintea vârstei de 9 ani, comparativ cu pierderea în copilaria mare sau adolescenţă. Gillman în 2003 a remarcat că divorţul parental în copilaria timpurie a fost asociat cu un risc crescut de depresie mai mare pe durata vieţii, prin creşterea vulnerabilităţii.

          Femeile cu un istoric de abuz fizic, sexual, sau neglijare în copilarie, au o probabilitate de două ori mai mare de a avea relaţii negative şi autostimă scăzută în viaţa adultă, şi un risc de depresie de zece ori mai mare decât cele cu un istoric de viaţă normală, armonioasă. Trecutul stressant cu neglijare sau abuzuri, duce la o hiperactivitate a axului de stress, hipotalamo-hipofizo-adrenal, cu eliberare crescută de hormoni de stress (CRF, ACTH, cortisol), ce sensibilizează neuronii devenind extrem de activi la persoanele depresive expuse la stress, acţionând dramatic, chiar şi la stresori minori. Cercetarea răspunsului  ACTH la stress la femeile cu istoric încărcat în copilarie şi diagnosticate curent cu depresie majoră a fost de peste 6 ori mai mare decât la subiecţii din grupul de control.

          Evenimentele umilitoare care devalorizează direct individul aflat într-un rol important sunt puternic asociate episoadelor depresive.

          Freud a observat că autodeprecierea marcată, atât de frecventă la pacienţii depresivi, era rezultatul unei furii îndreptate spre interior.

          Karl Abraham a folosit idea lui Freud de legare a prezentului de trecut. El a sugerat ca adultii depresivi au suferit o scadere severa a autostimei in timpul copilariei, iar depresia adultului este declansata de o noua pierdere, sau de o noua dezamagire, ce genereaza sentimente negative intense fata de figurile din prezent si trecut care au ranit pacientul prin retrageri reale sau imaginare, ale iubirii lor.

          Persoana deprimată se simte neajutorată, lipsită de putere, iar vulnerabilitatea sa narcisica pune în acţiune mecanismul depresiei.

          Arieti (1977) a studiat persoanele ce devin deprimate sever, şi a observat că aceştia au adesea un model de viaţă pentru altcineva, în locul modelului pentru viaţa proprie. El a denumit persoana pentru care trăiau  celalalt dominant (soţul, soţia), sau un ideal sau o organizaţie şi atunci devine scop dominant. Deşi aceşti indivizi percep situaţia nocivă în care se află, dar nu se simt capabili să o schimbe.

 

          SUICIDUL

          Este cel mai frecvent asociat cu o depresie majoră, motivaţiile sunt foarte variate şi adesea necunoscute. Unii o privesc ca pe o răzbunare satisfăcătoare împotriva părinţilor, sau a partenerului. Este adesea considerată ca singură soluţie de ieşire din drama interioră.

          Factorii care anticipează suicidul:

  • Atacuri de panică
  • Anxietate
  • Scăderea severă a interesului şi plăcerii
  • Agitaţie depresivă, care implică o schimbare rapidă a dispoziţiei de la anxietate la depresie şi la furie
  • Abuzul de alcool
  • Scăderea capacităţii de concentrare
  • Insomnie globală
  • Disperarea
  • Ideaţia suicidară
  • Istoric de tentative de suicid.

 

Întoarcere la pagina anterioară


 

 

 

Galerie foto

USA 2009

Germania 2009

USA 2007

Olanda 2007

Elveţia 2007

USA 2006

Germania 2006

Elveţia 2006

Cehia mai şi iunie 2005

Cursuri şi workshop-uri

Lucrari sustinute:

2009

Contact

Nr. inreg. Registrul Comertului: J40/12920/2008

CUI: 24239880

adresa: str. Baba Novac nr.19, Bucuresti

email: office@naturalbrainfitness.ro

Numai cu programare anticipata prin e-mail.